(Dat din dar)
Timpul ni-i dat, spun unii, să ucidă
Idei ce sunt doar simple amintiri,
Să credem că o biată crisalidă
E creuzetul unei mari iubiri.
Revanşa printr-o simplă întâmplare
E o nuanţă de concret vizat,
Şi cum nimic nu este nou sub soare,
Pare un gând şi nicidecum un dat.
Haotic pare mersul mai departe,
Ca şi ideea, simplă, de-a trăi,
De-a crede într-o viaţă fără moarte,
Când pentru toţi firesc e a muri.
Paradoxalu-i zis că e o grabă
A celor ce la multe se gândesc,
Vânzând manipularea la tarabă
Cu preţ de dumping, mult prea nefiresc.
Hoţia e tot timpul pomenită,
Exonerând pe cei lipsiţi de har,
Şi, mai tot timpul devenind ispită
De-a fura destinul, dat din dar.
Dar, şi aşa, ce-i dat se împlineşte,
Oricât ar fi, de oameni, contestat,
Iar când ajunge viaţa de sfârşeşte
Se vede c-a fost dar divin, curat.
